nosia’s provincial life at its best

am fost somata sa fac un ‘about’ pe acest blog, din respect pentru cititorii mei! iata-l. acuma sa nu credeti ca n-am avut de la inceput respect pentru ei…ba da, cel mai adinc respect pentru niste oameni total necunoscuti mie si care pierd minute din viata lor unica pentru a citi ce-i trece prin cap unei mamici coplesite de scutece, papa, vinatai si dragoste pentru un glascior de tenor care urla ‘mama, mama’.

o sa scriu aici (genealogie) un roman foileton cu taraita, nu stiu cu cit talent dar cu o maaare dorinta de a povesti despre oamenii care mi s-au salvat pe hard fara sa vreau sa dau comanda constient, si care au umplut hardul asa de tare ca trebuia descarcat. aici, in vazul tuturor. asa ca enjoy!
am doua strategii cu privire la comentarii: pe cele negative le ignor, iar pe cele pozitive le exagerez si ma umflu in pene.

in rest, zi de zi despre viata marunta de provincie, cosmaruri si sacaieli, bucurii si microcosmos.
thank you for your time, mes amis!

si nu renunt la prima mea insemnare din spatiul virtual… 

marti 13…o zi potrivita pentru a incepe ceva la fel de potrivit. nu pot inca pricepe cine si-ar pierde vremea sa citeasca panseurile altora, lipsiti de ocupatie si care le arunca in eter poluind sau luminind (mai rar) pre altii! ma simt ca in Hide Park, cocotata pe cutie dar fara spectatori vizibili! prezentarile ceva mai tirziu.

Welcome and stay put! 🙂

trăitorii de aici

trei pesonaje se vor perinda pe aici, dar mai lent caci nedeprinsi fiind cu tehnica, ia lucram de trei ore sa lansam citeva rinduri in eter…surprinzator dar prima reactie a si venit…s-a oprit curentul!

asa… vom numi pe cel mai vorbaret Calatorul, si pe cel mai negraitor, Umbra lui, asa cum se cuvine!

pe cel de-al treilea e ceva mai complicat sa-l prezentam, dar il vom bârfi fara incetare si-i vom descoase toata genealogia. de ce? pentru ca se incapatineaza sa creada ca lasa urme, ca inseamna ceva desi privind in trecut, vine dintr-un sir de oameni care au trait si s-au stins discret, fara galagie dar si fara contributii majore in istorie. desigur cu o exceptie, urmasii!

dar cum spuneam, rabdare, rabdare!