Mai nou, peste tot pe unde ma întorc dau de nenorocitul „să aibe”eee, oiţă, be! E exasperant ce greşeli de limba pot sa apară. Ai zice că tot geniul inventiv al românului s-a concetrat pe stâlcirea limbii stramoşeşti! De la onor dom’ Preşedinte şi discursurile sale pe care d-na Săftoiu cred s-a săturat să le corecteze cu pix roşu, d-aia şi-o fi dat demisia, până la Primul Ministru cu aere de intelectual. Despre presa scrisă, ce să mai vorbim! Pot să iau la întâmplare orice ziar, chiar şi presa de cultură pe alocuri (aviz Dilema Veche că am păstrat numărul cu boroboaţa) şi găsesc câte un „aibe”eee -he-he oiţă be! Când am făcut eu gramatică la scoală se zicea cu ă la sfârşit! Dar poate o pune Academia de-o întrunire şi schimba pe ă în e ca pe î în â si pe nici un în niciun! Că mai iute schimbi gramatica limbii decât năravul rău!