Pare-se că trendul mai recent (sau nu?) al publicităţii este acela de a prezenta produsul ca soluţia (desigur, unică şi neegalată încă) la un număr de probleme identificate punctual, clar şi pe-nţelesul (chiar şi al proştilor) tuturor celor care căutau respectiva soluţie de-o viaţă. În general, igiena casei şi/sau personală este ţinta publicităţii de care vorbeam. Invariabil, spoturile încep prin a îngrozi privitorul/ascultătorul cu enumerarea listei copleşitoare de ameninţări la adresa corpului său (transipraţia abundentă cînd te caţeri besmetic în vîrful muntelui, căldura insuportabilă ce te împinge sa plojezi în apele fiordurilor de la 20 de metri, bacteriile nesăbuite ce se lipesc de corp cînd joci fotbal cu prietenii, etc) sau a casei tale (mirosul de la mîncarea din bucătărie, căţelul adus acasă de un soţ cu intelectul copilului său de 4 ani, petele de pe hainele membrilor familiei care au manierele la masă similare cu cele din Evul Mediu, talpa fierului cu care ai călcat bluzele de nailon la treapta cea mai fierbinte, etc.), ca apoi să emită trimfătoare ideea că eşti ultimul fraier dacă încă nu ai dat fuga la magazin să cumperi soluţia magică la toate aceste belele. Belele pe care nici nu ştiai că le ai…

Dintre toate spoturile pe care probabil le-aţi recunoscut deja, cel mai tare mă calcă pe bătături o reclamă la detergent de budă. Mda, asta e, şi buda necesită maximă atenţie şi investiţii generoase dacă vrem să dăm bine în secolul tuturor problemelor de igienă.  Începe cu cele cinci probleme ale vasului de toaletă şi o doamnă oripilată (ca mine, nici eu nu ştiam că are chiar atîtea probleme) căreia îi cresc nu mai mult de şase braţe să le dovedească! Şi eu aş fi şocată să văd că-mi cresc atîtea braţe în faţa vasului de toaletă! Şi toate numai să pot freca buda mai cu spor! Noroc cu noul detergent miraculos care necesită o singură pereche de mîini să dai jos ce se pune acolo…Uf, ce uşurare! Altfel vedeam deja o nouă generaţie de femei luptătoare cu şase braţe – dar gătite în deux-pieceul Marks&Spencer – gata să se ia la trîntă cu vasul de toaletă.

Honestly, cît le-a trebuit să trăsnească aşa o reclamă, la aşa un produs, cu atîta aplomb!? Literatura de anticipaţie ar putea să se concentreze pe identifcare problemelor domestice –  potenţiale, probabile sau imaginabile doar în universul Klingonian – iar advertizerii se vor grăbi să folosească atîta research şi să lipească vreun produs banal de o problemă semi-reală.

PS: De cîte ori văd reclama (şi, sadly, o dau pe toate canalele de parcă e urgenţă naţională să igienizăm buda) îmi amintesc de Agatha Christie care concedia prompt orice servitoare prea zeloasă ce folosea dezinfectanţi sau produse agresive de curăţat pe principiul că ceva ce omoară toate bacteriile şi toţi fungii (aşa zice la reclamă) sigur are potenţialul să ne omoare şi pe noi! V-am mai spus ca Agatha e idolul meu, nu?