Munca, munca, munca…progres, dar in pas de melc! Parca sunt intr-un car plin, la deal, si boii asa de constiinciosi incit vor sa evite fiecare groapa sau, cu un drum, sa si repare ulita. Mie imi vine sa ma dau jos si sa trag si eu asa de incet imi pare ca merge totul.

Niciodata n-am stat prea bine la capitolul rabdare, o trasatura paguboasa de multe ori, recunosc. Compensata insa de una de-a dreptul contradictorie, aceea de chitibusar. Totul trebuie planificat, verificat, rasverificat, sters si scris din nou sa fim siguri ca asa e cel mai bine, si abia intr-un final dat din mana…Deci progres, clar, ca melcul turbat! Aici ar merge iconita aceea de pe Messenger cu at wits’ end in care iti smulgi parul din cap.

Later edit: Inca un gand naucitor – sindicatul face chef de 8 martie pe 11 martie la ora 14. Ce ne spune asta: ca nu conteaza ziua ci prilejul; ca suntem in Spania si obloanele se trag la serviciu la amiaza, ca pe la 2 sa fii in forma, schimbat, coafat si cu chef de petrecere…la asta ma voi gandi maine in timp ce tin curs. La ora 14.