În weekendul trecut, party intercultural. Mâncat pe săturate un deliciu de kebab adevarat făcut de cine ştie cum se face la el acasă, nişte doradă regală umplută pe grătar… o altă nebunie dar cur reţetă lipovenească şi nişte carne de oaie la capac, de n-aş fi ghicit în o mie de ani că a behait vreodată. În general carnea de oaie prost pregătită pute de la o poştă a stână şi nu e prea îmbietoare pentru mine. Dar asta a fost delicioasă. Cu nişte condimente ţinute la mare secret…Sper că alea n-au behăi vreodată şi nici alte sunete n-au scos🙂

Mi-a plăcut şi curajul de-a veni la petreceri out of town cu toată familia, de la copii de 2 săptămâni, la cei mai mari. Şi toţi s-au distrat în cel mai civilizat mod. Deşi am constata că nu toţi se cunoşteau…

Mi-e că asta se datorează faptului că nu s-a deschis nici o sticlă cu grade alcoolice. Dar şi incredibilului bun simţ şi educaţiei unor oameni care trăiesc într-o altă lume, departe de unde s-au născut şi încearcă să se adapteze. Fără să-şi piardă identitatea dar şi fără să sfideze şi să deranjeze. Clar e educaţia, dar nu aceea cu diplome şi patalamale ci aceea de la mama de-acasă, de la zâmbit frumos la toţi, la salutat politicos, la spălat pe mânuţe, la respectat pe fiecare indiferent de cum l-a dat Dumenzeu.

Şi încă ceva, deşi mi-e că acuma tot feminismul occidental se va zbârli ofensat: doamnele stau acasă şi grijesc de copii. Nu pentru că le-ar obliga cineva, ci pentru că vor copii crescuţi de mama, de familie nu de tanti din vecini, de bonă, de lelea Anuţă sau de afterschool-ul de 1000 euro pe lună. Şi se vede pe copii, credeţi-mă! Sunt relaxaţi, râd şi se joacă dar nu sunt dependenţi de desene animate şi nu dau semne de nevroze la 4 ani.