Iar strâng tot calabalâcul şi mă mut cu Prinţul la ţară. Pe unde i-au tăiat capul lui Mihai. Mă împinge fundaţia de sub geam, bocănitul matinal, drujba neobosită şi viesparul de transpiraţi negricioşi care dorm în baracă şi se spală la lighean. Da’ nu le lipseşte televizorul şi frigiderul. Closetul şi duşul sunt un lux, televizorul o necesitate!

Avantaje: aer curat (aproximativ, căci autostrada Transilvania e la vreun km., ceea ce nu e niciodată prea departe pentru un şantier), mama face mâncare, întreţine Prinţul şi multe altele, vai de ea!, eu mai scriu/citesc câte ceva şi mănânc mere de vară direct de pe creangă, dorm cu fereastra deschisă (aici exclus, de TIR-urile care trec cu 70km/h prin faţa casei unde este indicator de limitare 30km/h), prăjim cucuruzi pe grătar, talcioc sătesc de sărăcie lucie, roşii din grădină;

Dezavantaje: cam izolat între tufe, oameni puţini şi neinteresanţi, dor de copiii din parc şi de tobogane, dor de tati, apa de la robinet nepotabilă, decât dacă eşti constipat şi vrei cu dinadinsul diaree prelungită.

Sunt îngrozită de bonele nebune de la televizor…şi câte or mai fi nedibuite! Ce e în sufletul copiilor ălora…