În huruit de excavator, cu podeaua tremurând sub picioare si monitorul de la calculator balansând periculos spre mine, încerc să lucrez. Nu reuşesc să ma gândesc decât la blocul care se ridică la 4 metri de balconul meu. Şi la obrazul gros. Cel mai gros. Al rudelor care-şi fac o casă fără să plătească, al speculanţilor care te fură fără să clipească, al vecinului cu Chrysler care claxonează 2 minute pentru că ambulanţa îl împiedica să iasă din curte, ocupată să consulte un alt vecin, etc…

 Mi se pare atât de deplasată şi complet inutilă campania de la ProTV cu „Jos pălăria” în faţa modestie şi bunului simţ de mă ia depresia… De ce să ai bun simţ, ca să aibă nesimţiţii pe cine călca în picioare?

Mă uit cu tristeţe la Prinţ şi-mi dau seama că nu l-am echipat cu deprinderile corespunzătoare epocii în care trăieşte…evident pentru că nici noi nu ne adaptăm prea bine!

Din bloguril pe care le frecventez, puţinele câte sunt, vreo trei sunt abandonate, iar restul dau şi ele în depresie…ce să zic, o vacanţa pe cinste!

Cheer up, am luat totuşi salariul…!