Cind o mana de oameni lucreaza impreuna doua lucruri vor genera sigur incruntari si resentimente: opacitatea deciziilor si aroganta. Aroganta e cocotata sus, e sistemul insusi. E rinjetul celor care au apucat la cutit si paine si taie felii egale doar pentru ei. Cei care impart dreptatea o impart intre ei. Pentru baza piramidei e destul o felie taiata cu laserul, cit sa nu clatine cosmelia prea tare.

Dascalii, de ei si de mine e vorba again,  ar trebui sa lucreze doar din vocatie…dar vocatia unor dascali e platita greu iar pentru ceilalti rasplata e in cer. Nu le ramine decit sa spere ca aproape de pensie vor veni si gradele, titlurile si functiile, vor ajunge sa tina cutitul in mana, si atunci, pentru toti anii de umilinta, de raspata cu aspect de ciosvirta glazurata, vor taia o felie groasa pentru ei si vor predica vocatia altruista, postul binefacator si egalitatea celor mai egali decit altii.

Piramida ramine la fel, neclatinata, virful se schimba rar, e dur in cerc inchis, opac in decizii dar zimbitor si relaxat in pantofi fini, degajat de mundanele probleme financiare, uimit cum de altii se preocupa meschin, inestetic mereu de bani.