La noi in curte s-ar putea face un studiu sociologic despre toleranta si buna intelegere intre etnii si vorbitori de felurite limbi si dialecte. In vara aceasta s-au strins la joaca vreme de vreo luna asa: doua surori moldovence cu dialectul lor cintat, un prichindel din mix familial romano-arab, cu ciudateniile lui de acord si apucaturi sociale exotice, o blonda cu gropite din Ungaria in vizita la rude, pe limba ei ciripind si fara sa stie boaba de romana si al meu voinic, in neaosul lui grai ardelenesc cu ‘tulai’ si ‘no hai odata!’ Toata amestecatura asta are intre 1 an si 10 luni si trei ani. S-au jucat de minune, au povestit de te cruceai ce ziceau si ce bine se intelegeau! Din pacate gasca s-a spart caci moldovencele s-au dus acasa, unguroaica a revenit pe lina Balaton, plingind dupa fiu-meu de sarea camesa de pe ea iar arabu s-a dus in vacanta, probabil orientala, pe la bunici. Rezultatul este ca fiul meu intoarce capul curios cind aude ungureste si in parc nu are probleme sa se inteleaga indiferent ce limba vorbesc partenerii de joaca!

Nu e asta o educatie sanatoasa?🙂