1. N-am timp nici sa traiesc in viata reala, d’apoi in cyber space.

2. In ultima vreme am dat cu capul in cele mai nepotrivite momente de incompetenti, nesimtiti si indolenti pititi prin institutiile de stat, care fac greseli ce afecteaza bugetul/viata altora si ramin senini, nepedepsiti.

3. In aceeasi institutie publica🙂 , cu staif si pretentii, oricine se apropie de pensie se simte indreptatit sa-si delege sarcinile celor care au mai multi ani ca ei pina la pensie! Pe principiul ‘si eu am lucrat cind eram ca tine asa ca taci si faci’! Adica la salariul dublu, odihna dubla! Si salariu de merit, ca deh, se apropie zilele triste in care vom trai din pensie… teoretic.

4. Si, ca sa-mi inchei naduful, aceeasi mai sus mentionata instituite vrea loialitate, competenta si angajati care maninca putin si nu indraznesc sa se plinga! Desi nu multi mai asteapta pe la usi sa le ia locul!

5. Ma declar cu sinceritate si imensa rusine patologic naiva caci (mai) inghit inca astfel de tratamente pentru o rasplata – poate – in cer! Ma tem ca fiul meu n-o sa am ierte!

6. Am auzit o (alta) culme a saraciei, deloc amuzanta si foarte reala: piine cu ulei si cu zahar la breakfast, lunch si dinner. Adica un meniu care combina cu succes cerealele pentru micul dejun, grasimile pentru prinz si desertul pentru cina! Trebuie sa incerc ca mult nu mai am pina acolo…After all, it’s an acquired taste!