Din seria zicerilor memorabile ale Umbrei mele de doi ani, de departe cea mai surprinzatoare e cea de aseara. Dupa nenumarate runde de dezbateri pe tema ‘trebuie sa dormim ca e noapte’, dupa ce si-a consumat intreg arsenalul de ‘vreau…’ (vreau apa, vreau sa merg pe jos pe parchet, am dormit deja-vreau sa ma trezesc, vreau mincare ca mi-e foame, vreau la plimbare…) si a inceput sa priceapa cum ca astia nu se dau batuti si tot ma pun la culcare, zice Gura de aur: ‘vreau si eu sa cresc!’

No comment!