Poezia e asta, dau aici text integral pentru cine nu si-o mai aminteste (observati subtila sugestie…e important pentru argumentul de mai tirziu):

Bradulet, bradut dragut,
Ninge peste tine.
Vino, vino-n casa mea
Unde-i cald si bine.
Pom de Anul nou te fac,
O, ce bucurie!
Cu beteala te imbrac
Si stelute-o mie!

Argument

S-au dat atitea interpretari povestilor si poeziilor pentru copii, de la cele mai nevinovate si naive, pina la unele super sofisticate, la variante rescrise magistral (vezi Angela Carter), sau de-a dreptul hilar – aici vezi Scufita Rosie in cheia corectitudinii politice si a non-violentei unde Lupul in final e convertit gratios la vegetarianism si maniere frumoase, incit de ce nu si o interpretare ecologista?

M-am aplecat eu asupra grelei poveri de a va deschide ochii la cliseele care fac din copiii nostri, din frageda pruncie, niste destabilizatori ai echilibrului environmental, niste poluatori far’ de scrupule si colonizatori hamesiti ai planetei verzi-albastre.

Premise

1. Copilul de mic tre sa stie ca e ‘de Om’, adica de specia dominanta si dominatoare si ca toate celelalte lasate de la Dumnezeu (sau extraterestrii…aici ramine sa explice parintii) sa i se supuna!

2. Datoria parintelui e sa-i inoculeze, cu fiecare cuvint, fapta, picatura de lapte, etc ca tot ce-l inconjoara ii serveste (personal sau la colectiv) si trebuie folosit pina nu iau altii.

Demonstratie

In deschiderea poeziei, bradutul e cainat tare de soarta cruda care l-a condamnat sa creasca in padure, la frig si zapada si cu retorica ademenitoare e chemat sa adere la traiul omenesc, adica in casuta si la adapost. 

Bradulet, bradut dragut,
Ninge peste tine.
Vino, vino-n casa mea
Unde-i cald si bine.

 Cu pretul uscarii, desigur (misionarismul are unul mare) dar servind simtul estetic al omului. Acesta de pe urma e cel ce detine adevarul suprem si daca el zice ca zapada e rece si face rau la picioare asa sa fie!

Mai jos aflam ca, ajuns in casa, bradutul e umanizat prin invesmintare cu beteli si stelute, podoabe in contrast cu anosta zapada.

Cu beteala te imbrac
Si stelute-o mie!

E menit sa anunte un nou inceput, acela al Anului/erei Omului in care ori te faci frate cu el ori loc nu mai ai pe lume! Apoteotic, ‘o, ce bucurie!‘ copilul nostru este invatat ca supunind natura se face Om… mare!

:) 🙂 …alte idei sunteti invitai sa ‘vedeti’ si singuri in text!

PS: Luati cum vreti poezia, dar e clar ca folclorul nostru nu a fost menit sa creeze constiinte ecologiste si ma intreb un adevarat ‘green’ ce poveste/poezie ar alege sa-i spuna unui baietel de 2 ani la culcare?!🙂

Poate stie Dragos Bucurenci…