Un deliciu rafinat ce se trage din mincarea saracului, mamaliga. Cu indignare aflu ca unii cred despre balmos ca ar fi o varianta a mamaligii cu brinza!!! Doamne ce confuzie…de parca crème brûlée ar fi o varianta de papara! Se poate face si asa, nu e rafinat dar satura tot satul.

Balmosul adevarat se face pe seara, in oala innegrita de fum, cu naframa legata si minecile sufulcate, cu untul prelins pe degete, cu  jinuiala gata sa dea in clocot. Pe cind s-au amestecat acestea doua, se adauga o lingura de smintina si apoi faina de mamaliga aspra, rece, in ploaie galbena si se amesteca incet. Fierbe mult si lent, invirtit mereu cu rabdare si apa in gura. Cind ajunge o crema aurie, untoasa si parfumata se toarna in farfurii. Nu e bine sa fie nici prea tare de-l tai cu ata, nici prea moale ca zama lunga. Linga balmos maninci supa de selate, tocana de ciuperci sau slanina fripta cu castraveti murati.

NB: Pentru David si Victor sa incerce prima data gustul greu de unt, cu miros de oaie si acreala. Aluneca pe git de nu-i mai tii socoteala!