Primit drept in poala leapsa asta de la Chrismilla.

Off the topic, eu never, ever folosit cuvintul ‘leapsa’, tare neobisnuit pentru provincia asta! Ma cuget la altul mai neaos…

Pina atunci:

  • nu fost la Kil(l)ipirim, desi tare vrut…e mult prea departe;
  • nu cumparat carti demult, desi voit da nu lasat alte calcule de/din buzunar;
  • cetit destul de mult dar mostly ‘nonfiction’ ceea ce pentru sufletul meu nu constituie ‘lectura’ ci ‘munca’;

O lectura simpatica a fost (din categoria ‘nonfiction’, desi n-as baga mina in foc…) o analiza de text pe un articol (Becker & Smenner ‘The spontaneous use of thank you by preschoolers as a function of sex, socioeconomic status and listener status’ 1986) de socio-psihologia copilului. Adica, niste piticoti de 3-4 ani, vreo 250, au fost testati daca spun ‘multumesc’ cind e cazul. Si ce-au aflat:

  • ca fetele spun mai mult decit baietii;
  • in general, fete si baieti, spun multumesc mai mult la adulti decit la cei de teapa lor;
  • ca cei din familii mai oropsite spun mai mult multumesc decit cei din familii mai avute (na, ce chestie de educatie!) si
  • ca toti spun multumesc mai des daca sunt in compania parintilor decit daca sunt de capul lor.

Si in final toti au primit premiu si daca n-au spus multumesc!

Acuma ma indeletnicesc cu Monica Ali, Alentejo Blue. Citit Brick Lane si mi-a placut mult (analiza critica o las la altii mai talentati), influentata si de inclinatia mea spre scriitoarele britanice ‘post-colonial’. Prima mea problema e ca, desi scrie pe prima pagina, nu sunt in stare sa pronunt numele regiunii cu pricina, de pe undeva din Portugalia. Poate ma lamureste cineva, eu facut exercitii de dictie, A-len-TAY-jo, cu /j/ ca in francezuil ‘jolie’ – da, damn, daca iese!

Apoi zimbit la personajele din carte, mai ales la tipul ‘britanicul overseas’. Am ajuns doar la jumatate, m-a prins cartea insa alte treburi mai nedemne dar mai presante ma obliga sa las un pic deoparte restul. Nu ma deranjeaza constat, caci itirzie finalul si prelungeste compania cartii pe mai multe zile, altminteri destul de sterpe, in d-ale delectarii intelectuale, that is. Asa ca despre restul alta data…

PS: Nu stiu daca am onorat cum se cade leapsa…dar, scriind, cineva mi-a amintit cuvintul folosit la noi in loc de leapsa: ‘mitza’. Jucam in copilarie, cine-i mitza?!