Am inteles ca sunt oameni care nu viseaza…ba chiar cunosc unul care sustine ca nu viseaza aproape niciodata. Si cind o face nu-si aminteste nimic din ce a visat – e, asa, fara personaje clare fara fir narativ. Eu sunt quite the opposite! Cind visez, e ca un roman in toata legea, cu intriga, persoanaje multiple, simboluri (sic!) si deznodamint care de regula ma face sa tresar din somn. Am si perioade in care nu visez cu lunile, dar uneori apar din senin niste vise (vorba lui Jung) semnificative…cu semnificat taaaare incilcit.
Asa ca iata ultimele ‘intimplari’:

  • aveam in casa un tigru si un leu negru, pe care ulterior i-am donat gradinii zoologice; erau destul de fiorosi, mai scapau din cusca dar nu mincasera inca pe nimeni din casa;
  • niste ecologisti protestau pe un lac si barca lor s-a scufundat; i-a salvat bunica moarta, Dumnezeu s-o ierte;
  • urcam o scara cu zeci de trepte acoperite cu un pres multicolor tesut din zdrente, ca la tara;
  • zburam peste lac foarte relaxata.

Ticnita? Most certainly… Azi e voie, ca e sarbatoare, Mihai si Gavril, Arhanghelii. Zice ceva aici daca e rabdare sa cititi.