In provincie, daca ai buna(-)stare, multa, putina, daca n-o arati la toata lumea parca n-ai haznă de ea! Si cind poti sa etalezi mai cu sirg tot ce-ai strins in viata asta decit la ocazii mari, poate si unice, cum e nunta sau inmormintarea? Despre cea de pe urma mai alta data, caci lucrurile acolo sunt mai delicate. Azi, insa, despre bunastarea de pe la nunti. S-a instapinit prin coltul acesta de lume un obicei cum ca nici o nunta fara puscat artificii. Si cu cit mai de durata bubuiturile, cu cit mai sus stelutele colorate, stie toata lumea, cu atit mai avut, mai cu stare cuscrii…Cu ochii pe ceas, socrul mic masoara minutele – si milioanele – in care intreg orasul poate admira focurile de la nunta fetei sale.

Nici locul de unde se trag artificiile nu poate fi oarecare! Din centru, desi e bunicel restaurantul, friptura pe saturate, alaiul poate claxona si bloca destul de multe intersectii, parca tot nu e bine, ca e mai in vale si nu se ridica peste tot orasul. Cea mai vinata locatie e un local din livada, pe deal la intrare in oras, de se vede toata valea. De-acolo nici nu trebuie ridicate prea sus artificiile caci toate cocioabele, cotloanele, blocurile si duplexurile din oras le vad! Mai noptile trecute, pe o ploaie torentiala din livada s-au ridicat focuri de artificii de nu mai stiai sa chemi pompierii ca a trasnit restaurantul sau sa te miri ca nu le stinge ploaia!

Ca primarul la 1 Decembrie va avea mult de furca sa nu fie umilit de nuntile cu buna(-)stare de pe deal!

Am zis!