Cum spuneam ieri, cartier blocat de asfaltari heirupiste. Azi iar a trebuit sa-mi iau jumatatea-de-om si sa-l plimb pina in centru. Cum sa ies de-aici cind nici taxiurile nu pot ajunge la bloc? Infulec pruncul in brate, trag aer in piept si ma rog ca antiperspirantul sa fie suficient de bun sa nu lase de cum intru in taxi un iz de neuitat si la drum! spre cea mai apropiata statie de taxiuri.

Ajungi nauca de cap, asudata si cu toate injuraturile epuizate, si ma postez cam pe unde ar parca taxiurile. Cu pruncu de mina, nu pot sari sa deschid portiera, asa ca de doua ori ma imbrincesc niste oachesi cu aerul ca nu inteleg ce fac eu acolo, ca nu la taxi stau si eu ci plimb copilu in picioarele lor! Cu telefoanele pe umar si ochelarii de soare sa nu le ia dracu vederea, se arunca in masina si-mi trintesc usa in nas inainte sa pot sa-i intreb si eu cind s-au dat jos din bananier. Dar minune! Un taxi intoarce pe linie continua, trage la picioarele mele, se da jos, deschide omu usa si urca pruncu sus:

„No, hai doamna ca m-am intors dupa dumneata!”

Ptiu, ptiu scuip in sin c-am vazut-o si pe asta, multumesc in cite feluri imi vin in minte si ma asez sa-mi trag sufletul. Din radio „Renasterea”, tare de acopera statia de emisie, „Aleluia” dintr-o Misa de Mozart! Ca Domnul lasa cite-o minune pe zi, da nu mai mult sa nu ne-o luam in cap!

PS: Cind sa cobor, constat ca n-am suficienti bani marunti sa-i las ceva de osteneala soferului! Data viitoare poate nimeresc pe ‘Kyrie Eleison’…