Azi constat cu neliniste ca am ramas fara citeva alimente de baza in frigider: iaur, unt, lapte, fructe, ceapa verde. Cu neliniste zic, pentru ca pe-aici ca sa achizitionezi mai mult de o paine si niscaiva chips trebuie sa faci o calatorie in partea de sus a cartierului, adica asa vreo 10 minute de mers pentru un om normal iar pentru un om si jumatate (citeste ‘copil mic in carucior sau in brate’) cam 40 minute. Nu-i nimic, ma imbarbatez, plecam de dimineata, pe racoare, si ne facem si plimbarea. De cum iesim de pe alee, hop ca nu-i chip sa faci jumatatea-de-om sa mearga singur ca e obosit de cit a plimbat camionul prin casa de la ora sase dimineata. Deci, zurueck inapoi, si ia caruciorul. Din nou pe acelasi drum dar mai inaintam vreo 50 metri, cind sa trecem strada ei ce credeti? primaria asfalteaza! Adica o intreaga sosea principala, pe care in mod normal trece tot traficul greu plus mijloace de transport in comun, masini, pietoni si oricine are drum de-a latul cartierului, inchisa!

Zic, las ca iau copil si carucior in brate, ne strecuram pe linga bascula cu asfalt fiebinte si muncitorii ce stau pe sant si fumeaza si trecem cumva. Dau sa pun in aplicare planul, dar observ cum din partea celalta o baba face cam ce voiam eu, dar fara copil – din fericire. Pe la jumatatea drumului ii ramin slapii lipiti in smoala, in hahaitul tembel al muncitorilor de pe margine! N-am stat sa vad cum si-i deslipeste de-acolo, facut iar cale intoarsa si cumparat ce se putea de la ‘magazinul’ deschis in baia unui apartament de bloc la parter.

Si sa nu-mi ziceti ca e 13!