În parc, un tată cu două fete, una cam de 4 ani, alta cam de 7. Cea mare merge pe cărare cîţiva paşi în faţa tatălui. La un moment dat, se opreşte, dă înapoi şi se lipeşte de el.
„No, tu, da ce-i?”
Fata arată spre un fluture alb, comun, cred că îi zice „de varză”, care zbura drept în faţa lor.
„Nu-mi plac fluturii” se smiorcăie. La care tatăl dă lecţia:
„Nu fi proastă, da ce poate să-ţi facă că numa pînă mîne trăieşte?”