Nu mai întreb temble-retoric dacă aţi avut zile proaste, aproape de catastrofă… A mea e cea de azi, nici măcar n-are vreo scuză ca nu e marţi să fie trei ceasuri rele. E luni şi dacă aşa continuă săptămîna vreau time-out pînă duminică! Şi apoi nici ziua nu e gata, e abia la amiază şi pînă seara alte catastrofe cu darul de a te lua de pe picioare pîndesc după colţ.

De la început: cum deschid ochii, cer negru, bubuituri, ploaie, umezela şi între şosetele din sertarul cu lejerie. Dau să mănînc şi eu micul dejun, oroare…ma dor măselele. Înţeleg de ce oamenii nu pot fi convinşi să renunţe la micul dejun din ouă-jumări-cărnaţi-şuncă prăjite în favoarea unei gustări zise sănătoase: musli. De cîteva săptămîni eu m-am lăsat convinsă şi mănînc musli (Sano-vita cu fructe, destul de gustos daca ignori aroma de paie uscate a cerealelor şi te concentrezi pe stafide şi curmale); dacă nu mă trezesc suficient de devreme să le pun în lapte, să aştept cel puţin juma de oră să se moaie bine oricum nu le pot mesteca. Şi aşa muiate, rod la cîte o îmbuncătură minute în şir şi mă uit exasperată în cană, de ce mi-am pus atît că nu se mai termină odată!!! Eu mă număr printre fericiţii pe care nu i-au durut dinţii niciodată. Dar după cîteva săptămîni de musli la micul dejun, mă dor şi dinţii! Good… Sigur mă întorc la pîinea mea cu unt şi mozzarela, dacă oi mai avea chef de mic-dejun!

În continuare o serie de accidente casnice desfăşurate tumultuos pe durata a cam 15 minute s-au soldat cu vînătăi şi o buză umflată de partea juniorului şi cu o teribilă migrenă pentru mine…Aştept cu nerăbdare după-amiaza, căutînd o cască de protecţie pentru JR şi o cutie de Nurofen pentru mine. Tineţi-mi pumnii!