Daca te iei la pas prin oras si cauti o carte, sau pur si simplu vrei sa te uiti la ce-a mai aparut, atunci in centru. Librarii de cartier nu exista, dar daca este ceva ce se cheama librarie fii sigur ca vinde numai papetarie si carti aparute acum zeci de ani si nevindute de-atunci.

Cea mai mare librarie, zisa ‘a universitatii’, drept in buricul tirgului, ocultata de ceva vreme de schelele de la cladirea Bancii Nationale de alaturi. Din vitrina n-ai zice ca merita sa intri: patru geamuri, din care in una carti in limba maghiara – aici nu ma bag caci cunostintele mele de maghiara nu m-ajuta prea mult, una cu vreo 10 exemplare din revista de cultura urbana a orasului – maaaare lansare editoriala, alta cu carti-reviste roz cu ‘Baribie invata sa cinte’, Barbie + posetuta cadou’, ‘Barbie printesa papusilor’, etc. Daca esti din nefericire parinte de baietel te intrebi serios ce carti i-ai putea lua de-aici. Si a patra vitrina, un amestec de carti mai vechi sau mai noi, pe nimeni nu stie ce criterii alese, beletristica, Dan Brown, Coelho, bucataria sanatoasa, harti si ghiduri ale orasului, autori romani, edituri locale. Toate de-a valma. Asa e si inauntru. O treime din spatiu si asa meschin e papetarie, jucarii & CD/DVD section. Creionase, pixuri, radiere, mine de creion, rezerve de stilouri se lafaie in rafturi generoase. Cartile masate pe mese si rafturi si al 4 metri inaltime. Cine vede titlurile din ultimele rafturi de sus se poate face pilot de avion! Aleile dintre rafturi nu permit circulatia a mai mult de o persoana o data. Indiferent ce vrei sa cumperi, un creion, o carte sau douazeci de topuri de hirtie, trebuie sa iei acelasi cos de aprozar, mare, rosu si din plastic. Nu stiu cine a cumparat atitea carti de aici vreodata incit sa umple un astfel de cos! Vinzatoarele nu pot fi intrebate unde este vreo carte, daca mai exista in stoc, etc. caci n-au habar de ceea ce vind. Sa se uite sefa in calculator!

Nu mai detaliez sectiunea ‘engleza’, dar dominantele sunt: pocket detective stories – de citit daca faci naveta cu personalul, Sandra Brown & urmasele ei (de unde poti zice ca daca te cheama Brown poti avea mare success la public!), poeti romani in traducere engleza, carti, desigur, despre Transilvania.

La dictionare romanesti sta insa surpriza. Pe vreo cinci rafturi dispuse vertical DEX-ul, si multe gramatici scolare. Dar pe ultimul raft de jos, cam pe unde incep sireturile de la bocanci, ultimul exemplar din Paul Cornea ‘Interpretare si rationalitate’, linga, tot ultimul exemplar, din ‘Pragmatica’ de A. Reboul si J. Moeschler!

La vreo trei minute de mers pe jos, libraria Humanitas. Spatiul la fel de inghesuit si la intrare, test de echilibru si voina: un rind de scari abrupt si inguste. Trebuie sa te tii bine de balustrade sa nu aluneci pe gresia lucioasa si s-o iei de-a berbeleacu ca pe toboganul de haine murdare din hotel, pe spate drept in strada. Ce compenseaza aici toate neajunsurile mai sus deplinse este ca poti purta conversatii cu  intrebare si raspuns pertinent si politicos cu vinzatorii.

(Exagerez putin, dar cum altfel…)