Ce se vede

  • În faţa blocurilor, forfota de gospodine cu sacoşe sau pur şi simplu schimbînd reţete de miel.
  • În faţa garajelor, cetaţeni mai în vîrstă dar încă virgonţi, stînd pe scunele cu picioare în formă de x, admirînd vopseaua proaspată de pe uşa garajelor.
  • Pe spaţiul dintre blocuri, iarbă noua, verde si nebrazdată incă de cărări încrucişate.
  • Între copacii din faţa blocurilor, sfori pline cu perdele, cearsafuri, feţe de masă, lenjerie sau panatloni de duminica scoase la uscat.
  • În geamuri, doamne mai în etate periculos aplecate în afara să ştearga termopanul cu – din economie – o singura deschidere, arză-l-ar focul!
  • În locurile de joacă, barele unde se agaţă copiii de obicei gem de covoare pleznite, izbite şi bătute cu cele mai incredibile instrumente: un furtun, o coadă de matură, un spătar rupt de scaun. Vălătuci de praf în ochii copiilor care mai au curajul sa se apropie. Ai jura ca aspiratorul n-a patruns pînă aici.

Ce se aude

  • Bătut de covoare, desigur.
  • Ambalat de Dacii 1300 scoase din garaj pentru curaţenia de primăvară după patru luni de hibernare.
  • Bleondănit de oale.

A ce miroase

  • A iarbă proaspătă.
  • A ciorbă de urzici.
  • A haine mucegăite scoase la aerisit.
  • A butoi de varză golit.