to die for

Nici ieftină şi nici sănătoasă, dar îţi lingi degetele după o porţie, nu prea mare, că o îmbucătură face vreo 500 calorii…foarte English, foarte surprinzătoare şi desigur, cu un strop de alcool ca să vezi lumea mai relaxat.

 
Reţeta furată de la restaurant Marriott unde pentru o porţie îmi las probabil salariul pe o săptămâna. O fi a lor mai bună…? N-oi şti veci!
 
Anunțuri

Lesotho este o mică ţară africană. Un regat de fapt. Mai interesant este faptul că e complet înconjurat de teritorii aparţănând Africii de Sud. Aşadar, o enclavă. Limba oficială se numeşte sesotho, de aici si numele ţării, „cea care vorbeşte limba sesotho”.

Am avut intotdeauna o curiozitate deosebită pentru tările şi popoarele africane. E un tărm magic, neatins de consumerismul european şi nord-american, ai zice, un mic paradis. Doar că pentru cei care trăiesc acolo, cu siguranţă numai paradis nu e. Ignorată de vecinii puternici, atunci când nu e asaltată de-a dreptul cu puşca, folosită copios în jocuri de interese locale sau globale, este dispreţuită de propriii conducători care o storc de resurse.

Băştinaşul truditor stă meru aplecat cu faţa în noroi sperând să găsesască diamantul care-i va schimba viaţa. Dar şi atunci când îl găseşte, dacă cumva scapă cu viaţă, i se ia cu promisiunea unei răsplăţi etern amânate.  Aţi văzut imaginile acestea vreodată? Contrastul dintre pământul roşu dislocat de săpăturile pentru diamante şi luxurianta vegetaţie, valoarea însutită a muncii lor, plătită însă celor care-i conduc şi incredibila sărăcie în care îşi duc scurta viaţă. Căci nu vă faceţi iluzii, nu cred ca s-a pensionat nimeni vreodată de la minele acelea.

Lesotho, o ţară nu prea îndepărtată.

Din inepuizabilul stoc de perle de la examene al fiecarui profesor, una recenta mi-a placut in mod deosebit. Intrebati la un examen de comunicare ce se intelege prin ‘inferenta’,  iata definitia perfecta: ‘inference is the unique ability to inflict thoughts and beliefs upon other people.’ Adevarata vocatie de guru…

Sunt complet lipsita de inspiratie la a da un titlu acestui panseu, dar subiectul lui este clar cum se avanseaza fulminant intr-o cariera, desigur, trebuie musai precizat, in Romania.

Exista exemple de excelenta care a propulsat pe culmile unei profesii persoane supra-dotate in ale avansului profesional si nu e nevoie sa ne gindim mai departe de propria ograda, aceea a educatiei, unde actualul ministru a reusit sa faca din ministeriat prima si cea mai distinsa a sa slujba. In ce ma priveste, desi recunosc utilitatea si necesitatea modelelor demne de urmat, nu mi-am gasit inca unul in cariera academica, si nici nu gasesc ca cel mentionat este demn de urmat.

Dar iata ca azi, cu concursul aceluiasi minister si ca rezultat al prea-inteleptelor sale recente decizii, am ajuns si eu sa constat un avans nesperat, uimitor si cu siguranta unic in propria mea cariera…Nu am stiinta ca cineva in aceasta lume sa fi progresat peste noapte de la umila conditie de profesor de limba engleza la specialist in ingineria aerospatiala, autovehicule si transport. Da, zaresc nuanta de verde a invidiei, si invidioasa fie toata breasla truditoare in ale comunicarii shakespiriene, caci m-am ajuns peste noapte inginer si specialist! Iata-ma-s ispravniceasa ar cinta coana Chirita! Da, unde  e ispravnicia?

Nu este o greseala in vreun act  mizgalit de o secretara obosita, ci o consecinta a noilor masuri de reorganizare a invatamintului. In ritmul acesta, prevad ca in citeva luni voi avea un dosar solid cu care sa candidez la pemiul Nobel. Intrebare e la care sectiune? Over academic achievement sau over abused victim of establishment?

Cînd se închide o uşă, precis se trîntesc şi geamurile…

Pare-se că trendul mai recent (sau nu?) al publicităţii este acela de a prezenta produsul ca soluţia (desigur, unică şi neegalată încă) la un număr de probleme identificate punctual, clar şi pe-nţelesul (chiar şi al proştilor) tuturor celor care căutau respectiva soluţie de-o viaţă. În general, igiena casei şi/sau personală este ţinta publicităţii de care vorbeam. Invariabil, spoturile încep prin a îngrozi privitorul/ascultătorul cu enumerarea listei copleşitoare de ameninţări la adresa corpului său (transipraţia abundentă cînd te caţeri besmetic în vîrful muntelui, căldura insuportabilă ce te împinge sa plojezi în apele fiordurilor de la 20 de metri, bacteriile nesăbuite ce se lipesc de corp cînd joci fotbal cu prietenii, etc) sau a casei tale (mirosul de la mîncarea din bucătărie, căţelul adus acasă de un soţ cu intelectul copilului său de 4 ani, petele de pe hainele membrilor familiei care au manierele la masă similare cu cele din Evul Mediu, talpa fierului cu care ai călcat bluzele de nailon la treapta cea mai fierbinte, etc.), ca apoi să emită trimfătoare ideea că eşti ultimul fraier dacă încă nu ai dat fuga la magazin să cumperi soluţia magică la toate aceste belele. Belele pe care nici nu ştiai că le ai…

Dintre toate spoturile pe care probabil le-aţi recunoscut deja, cel mai tare mă calcă pe bătături o reclamă la detergent de budă. Mda, asta e, şi buda necesită maximă atenţie şi investiţii generoase dacă vrem să dăm bine în secolul tuturor problemelor de igienă.  Începe cu cele cinci probleme ale vasului de toaletă şi o doamnă oripilată (ca mine, nici eu nu ştiam că are chiar atîtea probleme) căreia îi cresc nu mai mult de şase braţe să le dovedească! Şi eu aş fi şocată să văd că-mi cresc atîtea braţe în faţa vasului de toaletă! Şi toate numai să pot freca buda mai cu spor! Noroc cu noul detergent miraculos care necesită o singură pereche de mîini să dai jos ce se pune acolo…Uf, ce uşurare! Altfel vedeam deja o nouă generaţie de femei luptătoare cu şase braţe – dar gătite în deux-pieceul Marks&Spencer – gata să se ia la trîntă cu vasul de toaletă.

Honestly, cît le-a trebuit să trăsnească aşa o reclamă, la aşa un produs, cu atîta aplomb!? Literatura de anticipaţie ar putea să se concentreze pe identifcare problemelor domestice –  potenţiale, probabile sau imaginabile doar în universul Klingonian – iar advertizerii se vor grăbi să folosească atîta research şi să lipească vreun produs banal de o problemă semi-reală.

PS: De cîte ori văd reclama (şi, sadly, o dau pe toate canalele de parcă e urgenţă naţională să igienizăm buda) îmi amintesc de Agatha Christie care concedia prompt orice servitoare prea zeloasă ce folosea dezinfectanţi sau produse agresive de curăţat pe principiul că ceva ce omoară toate bacteriile şi toţi fungii (aşa zice la reclamă) sigur are potenţialul să ne omoare şi pe noi! V-am mai spus ca Agatha e idolul meu, nu?

Stei.Muntii Bihorului

Dupa o noapte furtunoasa, cu fulgere ca focul de artificii, cu trasnete si vint teribil de-am crezut c-au luat foc lemnele de sub balcon.