Mă doare gâtul de aş urla de câteva zile…doar că nu mai am voce. Mă uit chiorâş la oricine tuşeşte sau îşi suflă nasul şi-l alduiesc în gând că mi-o fi dat gripa porcilor…sau mi s-a tras de la petrecerea ibero-americană de săptămâna trecută?

Oricum e târziu să mă mai muncesc…tot iau temperatura şi zic că n-o fi chiar de-a porcilor! Mai degraba un guturai prostesc de cât zbierat la toată lumea! Beteşugurile meseriei şi nevricale moştenite.

Hai să fim sănătoşi!

Cos de 3 ore jumate o pelerină de Batman pentru balul costumat de la grădi. Asta pedeapsă că nu m-am îndurat să cumpăr costum de pirat de 79 ron! Da si eu m-am răzbunat pe Batman si toţi urîţii cu măşti hidoase din filme tembele şi i-am tas o bordură cu paiete!

Mîine dans macabru si dovleci rînjiţi.

Nectarinele, acele fructe cu gust de piersici – aproximativ, ma rog, cresc in…nectarin?

Azi adunare cu năduf. Dezbătut potop de legi nelegiuite, vărsat cugetări adânci şi dat judeţ îndelung rumegat. Apoi plâns de mila altora şi în final consolat capra vecinului. Plecat hotărâţi să continuăm şi mâine, în clan extins şi cu iatagane ascuţite. Zaveră mare!

Câinii latră caravana trece. Da cum ştiu unii când e cazul să nu se deranjeze…?

Un weekend grăbit de toamnă lungă, adică până săptămâna asta când, am înţeles, vin ploile. Aşa se cade că, deh, începe şcoala, trebuie să noroim pantofii, să îngheţăm prin staţii şi prin clase.

Am umblat pe jos prin păduri, am luat aer, dar şi praf căci la noi se merge la pădure cu maşina până în bârlogul ursului, dacă se poate, că d-aia e 4×4 sau Dacie deşălată. A fost frumos printre brazi, am cules o plasă de conuri dar nu simt decât sacul de griji pe care nu-l pot da jos din spate. Dorm cu el, mă trezesc cu el! E o plăcere din ce în ce mai acră să mergi la serviciu, la fel şi să nu mergi.

Nu mai deschid televizorul.

Later edit: Termitele bipede lipsesc azi şi muşuroiul mai adastă o zi. O zi în plus să admir livada, căci la elanul lor constru/ictor e ultima săptămână în care pot s-o vad din balcon. Mă gândesc să zidesc geamurile şi să pun tapet cu păduri. Raise high the roofbeam, carpenters! Sau pe româneşte: întunecaţi zările şi nu lăsaţi petec neconstruit!

Scuzele sunt adresate celor care mi-au pus comentarii pentru ca nu le-am raspuns prompt. Dar joc in cea mai absurda si sinistra piesa de marionete, ma transform intr-una si eu, din lasitate, recunosc, din frica de a nu fi dat la o parte cu un simplu gest din mana, ca si cum ai alunga o musca suparatoare. Nu e nevoie de nici un fel de justificari, orice pretext e binevenit, orice latrat te condamna la ecarisaj. Acum puteti sa ma huliti!

Ai să găseşti prin sate oameni foarte subţiri, inteligenţi, minunat de pricepuţi la ceea ce fac şi cu mici manii adorabile. Oameni care şi-au pierdut viaţa din delicateţe.Pentru că viaţa e plină de lucruri mărunte absolut fascinante, vii, cuceritoare. Nu există om pe lume – nici lucru – care să fie complet lipsit de interes.  Teatru lumii e atât de vast şi de divers, atât de nuanţat şi de surprinzător, încât fie şi numai a scoate capul pe fereastră timp de o secundă în fiecare zi poate constitui o formă de divertisment inepuizabilă. (Josep Pla, Strada Îngustă)

PS Se vede de aici că nu numai englezii au darul understatementului.

În weekendul trecut, party intercultural. Mâncat pe săturate un deliciu de kebab adevarat făcut de cine ştie cum se face la el acasă, nişte doradă regală umplută pe grătar… o altă nebunie dar cur reţetă lipovenească şi nişte carne de oaie la capac, de n-aş fi ghicit în o mie de ani că a behait vreodată. În general carnea de oaie prost pregătită pute de la o poştă a stână şi nu e prea îmbietoare pentru mine. Dar asta a fost delicioasă. Cu nişte condimente ţinute la mare secret…Sper că alea n-au behăi vreodată şi nici alte sunete n-au scos

Mi-a plăcut şi curajul de-a veni la petreceri out of town cu toată familia, de la copii de 2 săptămâni, la cei mai mari. Şi toţi s-au distrat în cel mai civilizat mod. Deşi am constata că nu toţi se cunoşteau…

Mi-e că asta se datorează faptului că nu s-a deschis nici o sticlă cu grade alcoolice. Dar şi incredibilului bun simţ şi educaţiei unor oameni care trăiesc într-o altă lume, departe de unde s-au născut şi încearcă să se adapteze. Fără să-şi piardă identitatea dar şi fără să sfideze şi să deranjeze. Clar e educaţia, dar nu aceea cu diplome şi patalamale ci aceea de la mama de-acasă, de la zâmbit frumos la toţi, la salutat politicos, la spălat pe mânuţe, la respectat pe fiecare indiferent de cum l-a dat Dumenzeu.

Şi încă ceva, deşi mi-e că acuma tot feminismul occidental se va zbârli ofensat: doamnele stau acasă şi grijesc de copii. Nu pentru că le-ar obliga cineva, ci pentru că vor copii crescuţi de mama, de familie nu de tanti din vecini, de bonă, de lelea Anuţă sau de afterschool-ul de 1000 euro pe lună. Şi se vede pe copii, credeţi-mă! Sunt relaxaţi, râd şi se joacă dar nu sunt dependenţi de desene animate şi nu dau semne de nevroze la 4 ani.

1. Ador ciocolata de 200gr şi mi se pare de-a dreptul meschină tableta de 80gr.

2. Am descoperit deliciul suprem: ciocolata neagră cu ardei iute…

3. Mă uit cu stupoare la desenele cu familia Flinstone pe care le savuram cînd aveam cam vârsta Prinţului (încă se dădeau la televizor, nu era doar Mihalea 10 minute şi emisie de 2 ore pe zi); în episodul de ieri Pebbles era căsătorită cu Bam-bam, gravidă, gata să nască dar cu aceeaşi codiţa în creştet sub formă de palmier aninată de un os de curcă. Vestea liniştitoare e că atât Wilma (idolul meu ) cât şi ceilalţi bunici arătau la fel, deloc marcaţi de trecerea vremii. Fred cu aceleaşi glume infantile…