august 2009


100_0780Ai să găseşti prin sate oameni foarte subţiri, inteligenţi, minunat de pricepuţi la ceea ce fac şi cu mici manii adorabile. Oameni care şi-au pierdut viaţa din delicateţe.Pentru că viaţa e plină de lucruri mărunte absolut fascinante, vii, cuceritoare. Nu există om pe lume – nici lucru – care să fie complet lipsit de interes.  Teatru lumii e atât de vast şi de divers, atât de nuanţat şi de surprinzător, încât fie şi numai a scoate capul pe fereastră timp de o secundă în fiecare zi poate constitui o formă de divertisment inepuizabilă. (Josep Pla, Strada Îngustă)

PS Se vede de aici că nu numai englezii au darul understatementului.

În weekendul trecut, party intercultural. Mâncat pe săturate un deliciu de kebab adevarat făcut de cine ştie cum se face la el acasă, nişte doradă regală umplută pe grătar… o altă nebunie dar cur reţetă lipovenească şi nişte carne de oaie la capac, de n-aş fi ghicit în o mie de ani că a behait vreodată. În general carnea de oaie prost pregătită pute de la o poştă a stână şi nu e prea îmbietoare pentru mine. Dar asta a fost delicioasă. Cu nişte condimente ţinute la mare secret…Sper că alea n-au behăi vreodată şi nici alte sunete n-au scos :)

Mi-a plăcut şi curajul de-a veni la petreceri out of town cu toată familia, de la copii de 2 săptămâni, la cei mai mari. Şi toţi s-au distrat în cel mai civilizat mod. Deşi am constata că nu toţi se cunoşteau…

Mi-e că asta se datorează faptului că nu s-a deschis nici o sticlă cu grade alcoolice. Dar şi incredibilului bun simţ şi educaţiei unor oameni care trăiesc într-o altă lume, departe de unde s-au născut şi încearcă să se adapteze. Fără să-şi piardă identitatea dar şi fără să sfideze şi să deranjeze. Clar e educaţia, dar nu aceea cu diplome şi patalamale ci aceea de la mama de-acasă, de la zâmbit frumos la toţi, la salutat politicos, la spălat pe mânuţe, la respectat pe fiecare indiferent de cum l-a dat Dumenzeu.

Şi încă ceva, deşi mi-e că acuma tot feminismul occidental se va zbârli ofensat: doamnele stau acasă şi grijesc de copii. Nu pentru că le-ar obliga cineva, ci pentru că vor copii crescuţi de mama, de familie nu de tanti din vecini, de bonă, de lelea Anuţă sau de afterschool-ul de 1000 euro pe lună. Şi se vede pe copii, credeţi-mă! Sunt relaxaţi, râd şi se joacă dar nu sunt dependenţi de desene animate şi nu dau semne de nevroze la 4 ani.

1. Ador ciocolata de 200gr şi mi se pare de-a dreptul meschină tableta de 80gr.

2. Am descoperit deliciul suprem: ciocolata neagră cu ardei iute…

3. Mă uit cu stupoare la desenele cu familia Flinstone pe care le savuram cînd aveam cam vârsta Prinţului (încă se dădeau la televizor, nu era doar Mihalea 10 minute şi emisie de 2 ore pe zi); în episodul de ieri Pebbles era căsătorită cu Bam-bam, gravidă, gata să nască dar cu aceeaşi codiţa în creştet sub formă de palmier aninată de un os de curcă. Vestea liniştitoare e că atât Wilma (idolul meu :) ) cât şi ceilalţi bunici arătau la fel, deloc marcaţi de trecerea vremii. Fred cu aceleaşi glume infantile…

Bem seara lapte de la capra vecinului si, contrar obiceiurilor locului, ma rog sa tina Dumnezeu capra sanatoasa sa mai dea lapte si pe maine. Prune de pe drum si scalda la Durgau in halboana groasa de namol.