nosia’s provincial life at its best

Am revenit pe net dupa ceva vreme si am citi blogurile pe care le frecventez aproximativ regulat . Se vad in dreapta…cam cu graba si pe sarite citesc posturile pe care le-am pierdut, pina in josul paginii, ca mai mult nu am chef. Mi-e lene si mi-e cald. Azi si in mansarda noastra racoroasa sunt 26 grade, cerul e laptos si soarele filtrat dar tot nu se racoreste.

Coincidenta, prin locurile virtuale pe unde-am dat click tot posturi despre femei si feminitate in trecut (adica inainte de Revolutie) si in prezent, in amintiri si impresii…foarte diferite dar e singurul fir rosu ce mi-a ramas dupa un tur pe bloguri. Ciorapi de matase, ruj doar la ocazii, pantofi cu tocuri pastrati cu sfintenie pentru zile mari, parul permanent, manichiurista/pedichiurista – atelierul de zvonuri – pe atunci dar azi dulapiorul cu cosmetice, sedintele la solar, beauty saloon, chirurgie estetica, si nu mai stiu cite…Eu admir interventia lor nevazuta. Chipul pe care nu se citeste fondul de ten, orele la solar, botoxul si rujul Bourjois. Ca si cum ai lasa eticheta pe haina.

Fiul meu fascinat de oja rosie de pe unghiile de la picioare: ‘de ce te-ai mizgalit, mama?’

Doua zile la Viena si mai vorbim…

Din Tuaregul mare si negru al vecinilor razbate in boxe la maxim Enescu, Poema.

La noi in curte s-ar putea face un studiu sociologic despre toleranta si buna intelegere intre etnii si vorbitori de felurite limbi si dialecte. In vara aceasta s-au strins la joaca vreme de vreo luna asa: doua surori moldovence cu dialectul lor cintat, un prichindel din mix familial romano-arab, cu ciudateniile lui de acord si apucaturi sociale exotice, o blonda cu gropite din Ungaria in vizita la rude, pe limba ei ciripind si fara sa stie boaba de romana si al meu voinic, in neaosul lui grai ardelenesc cu ‘tulai’ si ‘no hai odata!’ Toata amestecatura asta are intre 1 an si 10 luni si trei ani. S-au jucat de minune, au povestit de te cruceai ce ziceau si ce bine se intelegeau! Din pacate gasca s-a spart caci moldovencele s-au dus acasa, unguroaica a revenit pe lina Balaton, plingind dupa fiu-meu de sarea camesa de pe ea iar arabu s-a dus in vacanta, probabil orientala, pe la bunici. Rezultatul este ca fiul meu intoarce capul curios cind aude ungureste si in parc nu are probleme sa se inteleaga indiferent ce limba vorbesc partenerii de joaca!

Nu e asta o educatie sanatoasa?