nosia’s provincial life at its best

Common sense in an uncommon degree is what the world calls wisdom. (Samuel Taylor Coleridge)

Nu se poate sa mergi zilele astea prin magazine si sa nu-ti vina pe buze ceva despre ‘bun simt’. Eu mi-am amintit vorba asta a lui Coleridge, da la noi multi nu-l au nici ‘in a common degree’, d-apoi pina la intelepciune!

Shopping de bun simt, va urez, ca nu mai e mult si se goleste punga!

Ma abtin de la comentarii ca deja i-am mincat urechile…sa nu par si ingrata, pe deasupra.

oink!

 Pentru Victor si David. cind cresc mai mari…

Tu scendi dalle stelle,

o Re del cielo,
e vieni in una grotta
al freddo al gelo,
e vieni in una grotta
al freddo al gelo.
O Bambino mio divino,
io ti vedo qui tremar.
O Dio beato,
ah quanto ti costò
l’avermi amato.
ah quanto ti costò
l’avermi amato.
 
A Te che sei del mondo
il creatore
mancano panni e fuoco,
o mio Signore,
mancano panni e fuoco,
o mio Signore.
Caro eletto pargoletto
quanto questa povertà
più m’innamora
giacché ti fece amor
povero ancora,
giacché ti fece amor

povero ancora.

Sau ce n-o sa mai vada fiul meu:

• porcul taiat in curte, imbracat in paie si pirlit; mincat urechea si coada porcului cit inca e plin de funingine si in genunchi asteptind sa fie rasturnat pe spate si despicat; cele mai crocante bucati, cu gust de fum si carne semicruda! 
• scos slanina si carnatii de la fum cam de Anul Nou si fiert carnati in moare de la varza, numa buna de baut, rece si sifonata.
• sarmale cu ptisca in mijlocul oalei, dupa ce te-ai chinuit sa umfli besica si sa nu se sparga.
• castraveti murati de la mama, crocanti de-atita hrean si la mijloc de iulie.
• copii mici si mari, de la cei de abia vorbesc pina la adolescenti, prin zapada pe-ntuneric bezna, cu o traistuta in spate la colindat prin sate, intrind in case necunoscute cu incredere ca sunt bine primiti, ca nu ajung pe mina unor perversi sau sunt izgoniti cu batul; pentru citeva mere, nuci si, daca sunt foarte norocosi, citiva banuti.
• cu steaua si viflaimul mesterite in casa, cu staniol de pe bomboanele de pom, cu scirt in loc de zapada si figurine cioplite din lemn, lasate mostenire din generatie in generatie; apoi la urat de dimineata buna pe ger si zapada.

Am zis ‘nostalgii’ pentru ca eu am vazut toate astea, (demult de tot partea cu colindatul si viflaimul, cind aveam bunici la tara) dar recunosc deschis ca nici afumatura de porc nu i-as da copilului meu si nici sa bata din usa-n usa nu l-as lasa. M-as teme ca se uda la picioare si face pneumonie, ca ajunge pe mina unor pedofili sau e jefuit de citva banuti in fata casei. Apoi cu siguranta vecinii mei nu i-ar deschide usa, si cei care ar face-o i-ar da niste haine vechi crezind ca a venit la cersit. Si nici copiii nu vor sa mearga la colindat ca ‘nu e cool’ sa cinti ca apucatu’ la usa unor straini si sa-ti dea 1 leu!

Imi amintesc de vreo 3 ani, a sunat in ajun de Craciun un individ la usa. Eram obisnuiti ca veneau in valuri cu fel de fel de cereri: gunoierii cu o donatie pentru serviciile facute (de parca nu plateam taxa la comania de salubritate!), sinistrati din toate colturile tarii, ‘misionari’ de pe la cele mai neasteptate culturi sa ne alaturam sau macar sa facem o (alta) donaite, etc. Dar individul acela, destul de bine imbracat, a zis ‘am venit sa colind’. Ok, am zis, na colinda! A colindat el cam fals vreo strofa, apoi a zis ‘Sarbatori fericite’ si dus a fost!l

Poezia e asta, dau aici text integral pentru cine nu si-o mai aminteste (observati subtila sugestie…e important pentru argumentul de mai tirziu):

Bradulet, bradut dragut,
Ninge peste tine.
Vino, vino-n casa mea
Unde-i cald si bine.
Pom de Anul nou te fac,
O, ce bucurie!
Cu beteala te imbrac
Si stelute-o mie!

Argument

S-au dat atitea interpretari povestilor si poeziilor pentru copii, de la cele mai nevinovate si naive, pina la unele super sofisticate, la variante rescrise magistral (vezi Angela Carter), sau de-a dreptul hilar – aici vezi Scufita Rosie in cheia corectitudinii politice si a non-violentei unde Lupul in final e convertit gratios la vegetarianism si maniere frumoase, incit de ce nu si o interpretare ecologista?

M-am aplecat eu asupra grelei poveri de a va deschide ochii la cliseele care fac din copiii nostri, din frageda pruncie, niste destabilizatori ai echilibrului environmental, niste poluatori far’ de scrupule si colonizatori hamesiti ai planetei verzi-albastre.

Premise

1. Copilul de mic tre sa stie ca e ‘de Om’, adica de specia dominanta si dominatoare si ca toate celelalte lasate de la Dumnezeu (sau extraterestrii…aici ramine sa explice parintii) sa i se supuna!

2. Datoria parintelui e sa-i inoculeze, cu fiecare cuvint, fapta, picatura de lapte, etc ca tot ce-l inconjoara ii serveste (personal sau la colectiv) si trebuie folosit pina nu iau altii.

Demonstratie

In deschiderea poeziei, bradutul e cainat tare de soarta cruda care l-a condamnat sa creasca in padure, la frig si zapada si cu retorica ademenitoare e chemat sa adere la traiul omenesc, adica in casuta si la adapost. 

Bradulet, bradut dragut,
Ninge peste tine.
Vino, vino-n casa mea
Unde-i cald si bine.

 Cu pretul uscarii, desigur (misionarismul are unul mare) dar servind simtul estetic al omului. Acesta de pe urma e cel ce detine adevarul suprem si daca el zice ca zapada e rece si face rau la picioare asa sa fie!

Mai jos aflam ca, ajuns in casa, bradutul e umanizat prin invesmintare cu beteli si stelute, podoabe in contrast cu anosta zapada.

Cu beteala te imbrac
Si stelute-o mie!

E menit sa anunte un nou inceput, acela al Anului/erei Omului in care ori te faci frate cu el ori loc nu mai ai pe lume! Apoteotic, ‘o, ce bucurie!‘ copilul nostru este invatat ca supunind natura se face Om… mare!

  …alte idei sunteti invitai sa ‘vedeti’ si singuri in text!

PS: Luati cum vreti poezia, dar e clar ca folclorul nostru nu a fost menit sa creeze constiinte ecologiste si ma intreb un adevarat ‘green’ ce poveste/poezie ar alege sa-i spuna unui baietel de 2 ani la culcare?!

Poate stie Dragos Bucurenci…

Dupa ce ma pling si fac tot ce stiu ( ) sa trec iar pe engleza, ia vezi ce ce-mi zice wordpress: ‘editeaza asta’! Adica asa un fel de injuratura, na, deci nu-ti place pe limba ta, mai ia, poate te obisnuiesti!

Editeaza-o pe asta daca mai ai chef! Ø >:P

Va rog, nu mai incercati sa-mi traduceti interfata in romaneste/pasareste…vreau login, nu vreau intrare, vreau blog stats nu statistica, va rog nu ma mai incurcati! De-abia ce m-am dumirit si eu cum e cu toate butoanele alea, ce fac si cum sa postez (na!) ceva sa arate bine pe pagina, si hop, si WordPress cu idei de multilingvism…! Sunt snoaba nu ma obligati sa vad traduceri aproximative!
Ptiu, drace ca la prima vedere m-a trecut megalomanul gind ca cineva mi-a hacked blogul…nu mai gaseam unde sa scriu parola unde mi-a arhiva…

Don’t help me ’cause I don’t need it!

PS: Astea fiind zise, trebuie sa apas pe iesire.

Din lipsa de timp, concentrare, inspiratie si din nevoia de a-mi lua gindul de la un lucru ce-mi provoaca stres, insidios, enervant si persistent, care-mi apare in vis si ba ma inseala cu tentatia reusitei, ba ma izbeste cu capul de ce-i mai rau si-mi arata cum poti sa cazi de suuus si sa dai tare fata cu puterile/slabiciunile tale… asa, deci, din toate astea apelez iar la proverbe si zicerea de azi nu e de la englezi, ci despre englezi, de la monsieur Jacques Chirac:

‘You cannot trust people who have such bad cuisine. It is the country with the worst food after Finland.’

Dixit!
(courtesy of OED)