nosia’s provincial life at its best

‘It is difficult to get a man to understand something when his salary depends on his not understanding it.’ Upton Sinclair (1878–1968)

pompos titlu, ar zice unii…atitea teorii despre comunicare si tot nu pot doi oameni sa se puna de acord ce e…modelul codic rasuflat, cel al inferentei relevante contestat.

N-o sa ma apuc aici de elucubratii pe o tema data, pur si simplu am citi un post al Chrismillei depsre o intilnire a tinerilor PR-isti cu MRM si unele idei de-acolo m-au facut sa zimbesc amintindu-mi de comunicarea si relatiile cu publicul din institutia pe care  (onor) o servesc.

Mai precis MRM spune ca PR (eu zic cam toata comunicarea ca act social) este despre building reputation, mai precis building your own reputation first. Si cu fraza asta mi s-a aprins un beculet. In institutia de care va spuneam, publicul are de-a face cu diferite departamente. Intr-al nostru stilul de comunicare e la fel de pestrit ca petecele de pe un sac vechi si fiecare cu smicul lui, cu toanele din ziua respectiva, cu zecile de hartuieli administrativo-birocratice. Publicul nostru, mai ales cel ce nu ne viziteaza prima data s-a invatat ca nu e bine sa dai cu usa de perete si sa bati in pamint ca intotdeauna se gaseste cineva sa te ignore (in cel mai bun caz) sau sa te ia de turul pantalonilor si sa-ti faca vint afara. Asa ca ai nostri ‘clenti’ stau si cumpanesc in grup pe la usa biroului, iar cel mai experimentat petent decide ca ‘e mai bine s-o cauti pe aia mica cu ochelari ca stie ce se intimpla, pe aia mai batrina ca vorbeste frumos sau pe aia cu parul lung; aia slaba nu-ti zice nimic, te trimite sa citesti pe afis!’. Iata cum functioneaza in realitate imaginea/reputatia, sau daca vreti, iata partea practica a unui concept atit de inefabil – reputatia.

Cit priveste tipul de comunicare adoptat aici as zice ca cel inferential-relevant pare mai potrivit decit cel codic, prea simplist intr-un context atit de dominat de endocrinologia personajelor implicate.

 Merita mai multa atentie discutia si mai multa cearta aspra departamentul, dar acuma taaare ma grabesc sa hranesc si culc un omulet care nu-si pune probleme de reputatie si comunicare ci le face pe toate foarte natural…

Sa inchei totusi civilizat, in stil British: ‘I have expressed a degree of regret that can be equated with an apology.’ Des Browne (1952– ), British Defence Secretary

Cind da ploaia si frigul mie imi trebuie sa vad verde in fata. Mut plante, cumpar ghivece intorc casa pe dos. Ca sa mai inviorez mohoreala de afara mi-am facut de vreo citeva zile o ‘garden of pots’ la bucatarie. M-am si laudat cu ea. Ca sa mi se spuna ca ce se vede in spatele florilor e asa de deprimant ca mi-ar trebui un sir de brazi inalti sa acopar. Si daca poza nu e prea graitoare sa detaliez: drum de acces in casa cu noroi ca pe ritul bivolilor, sapaturi si santiere care au devenit un lac. In lac a esuat gratios un camion!

De putin interes pentru altii, dar eu una ma las foarte usor demoralizata de vreme…si azi chiar nu-mi vine sa cred ca a nins prima data! Ma rog, prima data in iarna asta.  Pe dealul din fata s-a si pus zapada, da ce-i mai rau e ca pe strada s-a facut un noroi ca poate deprima orice pantofar. O sa-mi pun la usa ca in English countryside middle class o pereche de wellingtons.