Ce se vede
- În faţa blocurilor, forfota de gospodine cu sacoşe sau pur şi simplu schimbînd reţete de miel.
- În faţa garajelor, cetaţeni mai în vîrstă dar încă virgonţi, stînd pe scunele cu picioare în formă de x, admirînd vopseaua proaspată de pe uşa garajelor.
- Pe spaţiul dintre blocuri, iarbă noua, verde si nebrazdată incă de cărări încrucişate.
- Între copacii din faţa blocurilor, sfori pline cu perdele, cearsafuri, feţe de masă, lenjerie sau panatloni de duminica scoase la uscat.
- În geamuri, doamne mai în etate periculos aplecate în afara să ştearga termopanul cu – din economie – o singura deschidere, arză-l-ar focul!
- În locurile de joacă, barele unde se agaţă copiii de obicei gem de covoare pleznite, izbite şi bătute cu cele mai incredibile instrumente: un furtun, o coadă de matură, un spătar rupt de scaun. Vălătuci de praf în ochii copiilor care mai au curajul sa se apropie. Ai jura ca aspiratorul n-a patruns pînă aici.
Ce se aude
- Bătut de covoare, desigur.
- Ambalat de Dacii 1300 scoase din garaj pentru curaţenia de primăvară după patru luni de hibernare.
- Bleondănit de oale.
A ce miroase
- A iarbă proaspătă.
- A ciorbă de urzici.
- A haine mucegăite scoase la aerisit.
- A butoi de varză golit.